marți, 27 iulie 2010

Cum pot... sa spun si tu sa "asculti"?

E gresit spus ca... oamenii nu ma inteleg..
ca nu sunt o victima, neintelegerea provine din ambele tabere..
e chiar comunicarea... cu elementele ei principale: emitator, receptor, mesaj.
ceilalti (ma) percep gresit atat din cauza mea cat si din cauza lor.
nu detin cele mai refinate modalitati de exprimare, plus ca amestec emotiile, nervii, nerabdarea cu vorbele, iar vorbele, vocabularul meu sunt si ele limitate;
asadar, mesajele sunt bineinteles, greu de transmis in stare pura, limpede.
dar nici ceilalti nu au rabdare, nu sunt atenti, nu se opresc o secunda sa priveasca "din afara" sub impulsul gandului ca eu, cea care sta in fata lui/ei, sunt totusi sincera.. si daca plang, inseamna ca simt ceva profund si vreau sa fiu "ascultata"; ca nu plang = ma deschid astfel in fata celui de langa mine din cauza ca nu sunt in stare sa ma "tin dreapta" sau sa ma ascund, sau din cauza ca vreau sa impresionez sau pentru ca sunt un copil mofturos! (chiar e greu de realizat ca daca un om plange in fata ta, chiar iti ofera o parte importanta, fragila din el?)
plang sau rad sau tip..pentru ca acolo exista ceva... un mesaj.. pe care ma chinui sa il transmit prin emotiile si trairile carora incerc sa le dau forme de cuvinte.
asadar, ne putem opri putin din a judeca ce vrea un om sa transmita, "spuna", dinainte ca el sa deschida gura?
ca de multe ori nici nu asteptam mesajul... si consideram ca deja stim ce vrea sa zica!?
cum naiba sa stim, cand chiar si dupa ce a vorbit, e nevoie de rabdare si comunicare suplimentara (poate), pentru a intelege.
well... eu lucrez la asta, chiar lucrez.
si e greu, e obositor, dar asa simt ca ii iubesc pe cei din jur.
vreau sa "ii stiu", asa cum sunt ei, chiar vreau. uneori nici nu e nevoie de cuvinte prea multe, ca sa imi dau seama... iar alea sunt momentele in care imi e atat de drag ca ii am langa mine.
si imi pare rau pentru momentele cand trag concluzii "tampite" pentru ca nu am rabdare.
si imi pare rau ca de multe ori nu inteleg! imi pare rau.
ne mai ascultam o data?

(uite ca incerc sa spun, prin blog-ul asta...)



Un comentariu: