marți, 2 martie 2010

"We can rule the World"

4.15 a.m. - Strada blocata de ninsoarea continua din ultimele trei zile…
Ajung cu greu, innotand prin zapada, pana la taxiul oprit doua strazi mai departe.

Atat de simplu (the hope, the freedom):
Seara lui 23 ianuarie – cald, o falsa atmosfera de vacanta = mananc la terasa!! :) (undeva in Spania)
Februarie, Italia: Ma plimb pe strazi calabreze, soarele insufletit imi incalzeste fata, transpunandu-ma in alt anotimp...

Si timpul ma intrece: Sunt acasa ( sau, in locul care in ultimii 5-6 ani a adoptat termenul de casa); ploua marunt si rece, iar ramasite de zapada murdara zac pe marginea strazilor gri; am revenit la ciudatenia de vreme ( si viata) care, in perceptia mea, reprezinta normalitatea.
Brusc ma adaptez…griul imi patrunde in vene ca veninul.
(The magic tricks, the man I don’t know...)
Unde-i realitatea? (acum nu o mai simt)
(The faking…the me I don’t like…)

Me hurting people I love…(The crying…)

Cumva imi spui ca aici nu imi e locul…
(burning bridges once more)

Eu creez lumea asta in care traiesc? (daca da, undeva am dat gres - ops)
Take a break dear heart… subiectivismul trebuie incatusat un timp. Ochii celorlalti vad de multe ori mai clar: acum privesc prin ei?
(incercand sa imprumut intelepciune).

Inca mai visez?
(heartbeats…)

{mdap... ca de obicei, unele cuvinte suna mai bine in engleza }



Un comentariu:

  1. da tu o creezi...si nu stiu daca ai dat gres...dar daca zici ca ai dat..poate ai acceptat ceva ce nu te caracterizeaza...ceva ce nu te repezinta...si poate de aici poate un intreg lant de intamplari care nu-i au locul in visul pe care il ai despre realitatea ta

    RăspundețiȘtergere