"We can rule the World"

4.15 a.m. - Strada blocata de ninsoarea continua din ultimele trei zile…
Ajung cu greu, innotand prin zapada, pana la taxiul oprit doua strazi mai departe.

Atat de simplu (the hope, the freedom):
Seara lui 23 ianuarie – cald, o falsa atmosfera de vacanta = mananc la terasa!! :) (undeva in Spania)
Februarie, Italia: Ma plimb pe strazi calabreze, soarele insufletit imi incalzeste fata, transpunandu-ma in alt anotimp...

Si timpul ma intrece: Sunt acasa ( sau, in locul care in ultimii 5-6 ani a adoptat termenul de casa); ploua marunt si rece, iar ramasite de zapada murdara zac pe marginea strazilor gri; am revenit la ciudatenia de vreme ( si viata) care, in perceptia mea, reprezinta normalitatea.
Brusc ma adaptez…griul imi patrunde in vene ca veninul.
(The magic tricks, the man I don’t know...)
Unde-i realitatea? (acum nu o mai simt)
(The faking…the me I don’t like…)

Me hurting people I love…(The crying…)

Cumva imi spui ca aici nu imi e locul…
(burning bridges once more)

Eu creez lumea asta in care traiesc? (daca da, undeva am dat gres - ops)
Take a break dear heart… subiectivismul trebuie incatusat un timp. Ochii celorlalti vad de multe ori mai clar: acum privesc prin ei?
(incercand sa imprumut intelepciune).

Inca mai visez?
(heartbeats…)

{mdap... ca de obicei, unele cuvinte suna mai bine in engleza }