marți, 6 aprilie 2010

Astazi... (What about .. "love"?)


“in  imaginaţia  sa, omul  consideră  apariţia  iubirii  ca  rezultat  al  relaţiilor  cu  cineva, fapt  ce-i determină dorinţa de a transforma relaţia în scop şi nu în mijloc de  dezvoltare a iubirii. (Când se întâmplă acest lucru, apare gelozia care inevitabil ucide iubirea.)”

…am decis sa renunt la “ideea” de care ma agatasem…
.. astazi renunt la idealuri..
Astazi.. am decis sa nu renunt la.. iubire :).
Sunt multe feluri in care “vad” eu iubirea si am evitat a o descrie, de frica... (de frica vulnerabilitatii pe care o arat si o am:) )
Dar astazi.. citind ceva.. am prins curaj sa admit ca da, eu nu sunt altfel decat ca.. acum. Sunt un copil.
Iar ceea ce poate pentru “tine” pare atat de gresit sau straniu sau “…”,  pentru mine inseamna.. “esenta vietii”.

Iar azi, azi vreau sa incetez a mai pune intrebari..
Pentru ca mereu m-am intrebat (si inca ma intreb) lucruri de genul: o fi gresita abordarea asta, modul asta de gandire?
si uite aici greseala = in aceasta intrebare;
pentru ca ce inseamna corect? la ce ma refer? Ce sa fie corect si fata de cine/ce.. & in order to do what? Eu - urmaresc sa imi fie bine, sa fie mereu ok, sa fiu happy, sa am tot ce vreau si caut abordarea corecta pentru asta. Si aici e problema: “urmaresc” si incerc sa gasesc “potiunea magica” pt.. un ideal.. (iar timpul trece..)
Greseala grava e sa nu fii corect cu tine, cu sufletul tau. De asta, “astazi”,  eu nu ma ascund si incetez a (ma) minti. I embrace life.. and will not kill my feelings.
"— Oare iubirea pentru oameni este un lucru rău,  m-a întrebat cu mirare o pacientă?
— Iubirea pentru oameni  este un  lucru minunat,  i-am explicat eu, dar de îndată ce ea devine ţel unic, se transformă în contrariul său, în ură."
Totul a pornit de la o povestioara :)… bineinteles.. Si m-am “studiat”. Nu sunt mandra ca gresesc, dar imi calc pe orgoliu si recunosc ca nu tind sa fiu perfecta, dar vreau sa pot fi “libera”.
Am invatat ceva… si asta ar trebui sa fie de ajuns.. pt mine. Iar daca am fost trista, inseamna ca am trait ceva frumos .. fiind sincera. Nu ma intereseaza regulile de niciun fel.*
* mereu vorbim despre asta: despre cum sa facem sa fie bine, cum sa facem sa (re)castigam pe cineva, cum sa facem sa fim fericiti, unde gresim...etc..
  involuntar sau nu, am fost tentata sa ma iau si eu dupa “reguli” (well-known strategies…). As putea sa am pe oricine/orice, nu?.. dar asta ar insemna sa urmez anumiti pasi, sa folosesc arme false.. care nu mi-ar aduce decat un castig fals.. )

Poate ca nu percep totul cum ar trebui.. nu inca. Pentru ca mai am atatea de invatat.. toata viata.

Bad things happen to good people…? I don’t think this is the plan.. or the problem. Without pain, we would not know joy.
Problema e in noi, oameni "buni sau rai" (daca chiar exista repartizarea asta).
Iubirea se gaseste in atatea lucruri… simple lucruri.
Nu, nu ma “fac bine” daca ma opresc din zambit.
Nu, nu ma simt mai bine daca acuz si dispretuiesc greselile oamenilor.
Si nici orgoliul nu imi face bine…
so here is me.. and today I’m damn proud of it.

“Now shoot!” :) (Astazi.. e totul doar..asa cum e.. and I am grateful).

afara ploua!...dar acum zambesc... o sa zambesc in fiecare zi  

“Sentimentul iubirii faţă de un om este mult mai important decât omul. Omul nu este scop, ci mijloc când este vorba de iubire. Când iubim un alt om, în primul rând iubim ceea ce el reprezintă de fapt: o structură spirituală. Iar structura sa fizică, pe care de obicei o numim om, o iubim în modul în care iubim îmbrăcămintea ce ne aminteşte de omul drag. Când nu vedem  sufletul  omului,  adevărata  lui  esenţă,  care  este  o  parte  a  Divinului,  suntem  ispitiţi  să  ne agăţăm de învelişul fizic. Când ştiu că îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe omul drag, asta înseamnă  că  spiritul  din  acest  om  îl  iubesc  mai  mult  decât  fizicul.  O  astfel  de  iubire  nu  se destramă, nu dispare când omul drag îşi  pierde o mână, un picior, îşi mutilează faţa, este ţintuit la  pat  pentru  mulţi  ani  sau  moare.  O  astfel  de  iubire  nu  se  stinge  când  se  răscoleşte  sufletul omului şi el devine un invalid sufletesc pentru că ea nu depinde de teluric. O astfel de iubire ne poartă către ceea ce numim Dumnezeu.”

“O femeie mi-a spus că ea nu are dragoste  pentru că a fost trădată. I-am răspuns că mă îndoiesc că aceea a fost dragoste, pentru că trădarea o purifică şi nu o ucide. Iubirea adevărată nu depinde de nimic  pământesc  şi  de  aceea  destrămarea  teluricului  nu  o  poate  ucide,  iar  trădarea  înseamnă năruirea relaţiilor care nu poate afecta adevărata iubire”.

“La exterior poţi să te superi, să te cerţi, să disperi, asta nu-I de speriat. Important este ca sufletul, în interior, să emane iubire.”

“intre doi iubiti trebuie  să existe o oarecare distanţă.  La început o iubire spirituala, iar apoi iubirea dintre bărbat şi femeie. Simţiţi că o/il iubiţi ca pe o soră, ca pe o fiică, ca pe mamă, cum iubiţi păsările şi animalele, natura din jur, lumea creată de Dumnezeu.(...) Şi atunci când iubirea va pleca, omul va muri, va trăda, va înşela, va jigni, va minţi, sentimentul de iubire va rămâne invulnerabil.”

2 comentarii: