Echilibru (?)

Si uite unde ajungem....

Eu vreau sa cant la pian...

si mai vreau si imbratisarea imposibila din seara asta...

R.I.P. Paul Gray (April 8, 1972 – May 24, 2010)

"Me"?

"all that I am, all that I ever was, is here in your perfect eyes, there all I can see.."

Am citit zilele astea cateva randuri simple si frumoase, dar care mi-au starnit o oarecare tristete...

de ce?

pt ca m-am simtit descrisa "eu" :)...m-am simtit "eu"... vazuta prin ochii "altcuiva"...

Back to the End

( learning from mistakes)

Mi se spune ca imi sta cel mai bine in postura de femeie independenta. Nu asta imi doresc neaparat, dar mi-am dat seama ca e ceva vital (pentru mine); am nevoie si imi face bine – sa fiu independenta.
Asa ca o sa incerc sa invat a-mi pastra independenta constant si poate intr-o zi voi reusi sa o “manevrez” mai usor si mai bine si atunci cand sunt intr-o relatie, si cand tin la cineva...si atunci cand am tot ce imi doresc (din toate pct de vedere).
E usor sa ai tot ce iti doresti. Mai greu e si sa pastrezi ceea ce ai. Si nu pentru ca nu stii sa apreciezi (asta tine de alt subiect) ci pentru ca, de cele mai multe ori, incepi sa devii una cu ceea ce “detii”, te indentifici cu slujba ta, pozitia in societate, cu parerile celorlalti etc. “the things you own end up owning you”; iar atunci iti sare “soarta” in ajutor. Pierzi, ca sa fii salvat…

Breath in, breath out…or…

...Breath out, breath in?
I guess both. Life’s like the breathing…
De asta sunt bine acum. E timpul sa “expir”. And what I’m breathing in…is a bittersweet freedom.
Uneori, nu tine de noi sa "facem alegerile". De multe ori viata alege pentru noi sau o fac ceilalti.
Si atunci cand se intampla asta, suferim, pentru ca in primul rand, nu avem noi controlul si pentru ca e frustrant cand ne afecteaza deciziile altora ( pe care poate tot noi le-am ingaduit). Ar fi ideal, pt fiecare dintre noi, ca absolut tot ceea ce ne dorim sa se concretizeze.

Mix de dimineata

E sambata diminteata, sunt la birou… constransa de un deadline…
Cam asa e in ultimul timp… I’m a too busy bee…
Dar gandul ca lucrurile or sa se linisteasca in curand, ma ajuta sa nu “cad”. Nu e cazul, mai ales acum…
Reciteam un e-mail…( Abia acum pot face asta… I was too ashamed of it)… un e-mail in care “m-am expus”… am aratat cuiva ce simteam si cum eram la momentul respectiv.
Stiam de pe atunci ca e o greseala, dar e natura mea sa aleg mereu a face greseli, decat a nu face nimic.

Have you seen yourself, have you seen me?

Incendiem cuvinte si ganduri si idei si sentimente…(Si macar de ar ramane doar cenusa si nu am mai simti nimic…)
….pentru ca uneori ne promitem si promitem si celorlati cu o prea mare usurinta si la fel de usor uitam. Ma intreb de ce ... Si una din “explicatiile” care imi vin in cap (desi nu stiu cat de bine se aplica aici)….poate fi pentru ca mereu ne ghidam dupa “a ne fi bine”.

“Minute”… ( De ce lucrurile sunt entuziasmante numai la inceput…?)

Ai simtit vreodata ca vrei sa schimbi tot ce s-a intamplat in ultimele minute… si cu cat te indepartezi de acele minute, cu atat te cuprinde disperarea ca vezi cum se scurg, si nu mai poti sa le insfaci, sa le tii strans in pumn si chiar sa le strivesti…si sa dispara?
Au fost minutele, vorbele care au schimbat totul…si care inca te indeparteaza si mai mult de “inceput”.
Au fost sutele de secunde, care au sfarmat in mii de bucatele …the space between u and me….