Echilibru (?)

Si uite unde ajungem....

Eu vreau sa cant la pian...

si mai vreau si imbratisarea imposibila din seara asta...

Totul se “invata” treptat...

(sau, cel putin, ceea ce conteaza cu adevarat)

Nu inteleg unde ne grabim toti… sau unde ma grabesc si eu uneori…
Eu - caut siguranta si tind sa iau aerul celor din jur pentru asta…
Dar am atata nevoie sa pot acorda incredere…
Pentru ca abia atunci ma bucur cu adevarat, pentru ca atunci sunt copil, pentru ca atunci nu mi-e frica… si datorita acestui fapt, dau ce e mai bun…

"And I was happy" (Ed ero contentissimo)

Astazi... (What about .. "love"?)

“in  imaginaţia  sa, omul  consideră  apariţia  iubirii  ca  rezultat  al  relaţiilor  cu  cineva, fapt  ce-i determină dorinţa de a transforma relaţia în scop şi nu în mijloc de  dezvoltare a iubirii. (Când se întâmplă acest lucru, apare gelozia care inevitabil ucide iubirea.)”

…am decis sa renunt la “ideea” de care ma agatasem…
.. astazi renunt la idealuri..
Astazi.. am decis sa nu renunt la.. iubire :).

M-am decis sa imi scriu mie...

"Our lives begin to end the day we become silent about things that matter" (Martin Luther King Jr.)


(All the simple things...)

So, I want to change the world too… but someone’s world :), by just smiling in the morning or being there in bad times or by just making funny faces, or by screaming when it’s not ok, or by dancing in “someone’s” arms… For me, love is simple!… till we complicate it: by not being there when we should be, by “turning our heads” after something/ someone else, by not holding on when we get to “some point”, by forgetting or confusing the important things…

"Me"?

"all that I am, all that I ever was, is here in your perfect eyes, there all I can see.."

Am citit zilele astea cateva randuri simple si frumoase, dar care mi-au starnit o oarecare tristete...

de ce?

pt ca m-am simtit descrisa "eu" :)...m-am simtit "eu"... vazuta prin ochii "altcuiva"...

Have you seen me (lately)…?

“And all the little things that make up a memory…Like she said she loved to watch me sleep. Like she said: Its the breathing, its the breathing in and out and…”

Ce faci?
Nu am vorbit cu tine de mult, sunt ocupata, esti ocupat/a…
Avem atat de multe lucruri "importante" de facut, ca uit sa te mai intreb cu setea de a primi raspuns real “Ce faci?” “Ce ai mai facut?”
Asta pentru ca ma intorc obosita de la birou, si dupa cateva ore de master…si nu vreau sa mai stiu de nimeni si nimic.
Asta pentru ca suntem mereu tired…and I feel really tired inside ( si tot imi spun “wake up!”)
Si scriind acum, imi dau seama iar, ca unul din lucrurile cele mai triste e sa te plimbi intr-o mare de oameni, intr-un oras aglomerat, dar plin de oameni singuri.

Asa ca va intreb Diana, Ionut, Catalin, Andreea, Ovidiu, mama, tata..si pe toti din viata mea: Ce faceti? Cum sunteti?
I haven’t seen you lately, have you seen yourself? Have u seen me?

Have you seen yourself, have you seen me?

Incendiem cuvinte si ganduri si idei si sentimente…(Si macar de ar ramane doar cenusa si nu am mai simti nimic…)
….pentru ca uneori ne promitem si promitem si celorlati cu o prea mare usurinta si la fel de usor uitam. Ma intreb de ce ... Si una din “explicatiile” care imi vin in cap (desi nu stiu cat de bine se aplica aici)….poate fi pentru ca mereu ne ghidam dupa “a ne fi bine”.