Acum

(Diana,

iti scriu ca sa vezi ce mai "fac" si de ce nu mai scriu... )

ma pregateam sa scriu.. (pe un subiect anume.. )

si pentru prima oara de cand scriu pe acest blog simt ca "nu mai e asa usor"...  acum simt nevoia sa citesc, sa ma documentez, adica sa ascult inainte sa "vorbesc" despre subiecte "importante" pe care le naste o stare sau o intrebare a mea;

.. sa ma "documentez" in principal pentru mine, pentru starea mea interioara... si nici macar pe subiectul "meu" propriu-zis, ci pe variabile ale lui..;

(si simt ca nu imi ajunge timpul pentru cata nevoie am sa.. cunosc)

"azi" nu mai vorbesc asa mult, azi am rabdare, vreau sa fiu atenta...

sunt pregatita sa "ascult" nu ca sa analizez, ci ca sa invat: sa adun cunoasterea obiectiva (stiintifica chiar) care sa se suprapuna sau chiar sa se imbine cu simtul meu subiectiv, cu ceea ce inseamna cunoasterea mea interioara.

pentru asta am nevoie de ceea ce definim.. timp..

suferinta e buna, prin suferinta crestem, ea nu ne face victime, dar, ea ne creaza si o dependenta care poate sa insemne pierzanie; pentru ca prin suferinta sa invatam, trebuie sa stim cand sa o oprim si sa ne intoarcem la noi.

eu, acum... sunt spectator, mai mult decat sunt "actorul".

incerc sa nu mai fortez controlul asupra lucrurilor necontrolabile din exterior, si lucrez, imi antrenez controlul doar asupra a ceea ce numim "eu".

si daca tot recitii adineauri "niste" Confucius ( :) ), care a redat din propria noastra gandire, acum ceva timp :).. o sa il citez:

"Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori."

 (ce banal suna, dar ironic e ca multi nu inteleg inca cu adevarat cat de important si benefic este sa intelegi si sa simti asa si ca o astfel de expresie nu denota decat putere, "stapanire", nu pesimism, nu masochism...)

"Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştirea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor."

("opinia" mea difera putin, sau as putea sa spun, "e in constructie", insa in mare, e bazata pe aceleasi elemente cheie... I will write about this later on.. )

mai avem atat pana la echilibru... 

pentru ca nu echilibrul e cel mai greu de atins, ci libertatea care ne permite echilibrul...

iar noi, liberi putem sa ne pacalim usor ca suntem...

pentru ca, in fond, e mult si pana realizam ce inseamna cu adevarat a fi liber...

(iar aici ma opresc..,

mi se pare ca am vorbit atat de mult pana acum.. prea mult..)