de unde vine toata energia asta?
iar toata convingerea de singurate asumata pe care mi-o da meloncolia asta... de unde vine?
nu-mi mai caut locul... asta e locul meu.
(e ca si cum m-am resemnat... )
te las acum, te las cu ale tale.
vom fi bine, ca doar raul nu tine niciodata pentru totdeauna.
sunt bine asa, eu, singura in camera mea, e mai bine decat singura - cand sunt cu tine.
(trec de forme, insa nu e de ajuns... nu pot forta pe cineva sa fie si el liber).
si totul se transforma - nu pierd iubirea asta; te voi iubi si de acum incolo, dar prin intermediul altor forme si invelisuri.
[tu vei fi flori, zambete, vant, culori, soare, oameni, iar invelisul tau, in care pana acum toate se contopeau, de acum, el se va contopi in ele.
ca in poezii :) ]
si totusi, doar unul nu poate crea un "totdeauna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu