Nici macar nu mai sunt nervoasa pentru ce ai facut...
Stii cum e? nu, nu stii; stii macar ca e trist ca nu stii? pentru ca se merita... e frumos sa simti ceva profund si sincer... e frumos sa ii privesti pe ceilalti ca si cum ai fi tu - si sa vrei sa nu le faci rau, sa ii respecti.
E frumos sa fii cinstit cu tine si cu celalalt si e frumos sa iubesti.
Am plecat, lupt sa ma eliberez si sa fiu total impacata.
Simt inca energia, fericirea ... izvorata din iubirea pentru si de la cei din jurul meu, chiar daca ei nu stiu, chiar daca eu sunt singura acum.
Si ma bucur ca nimic din raul facut, jocurile, minciunile, nu au reusit sa imi umbreasca sufletul intr-atat incat sa ma pierd de tot.
Lupt sa ma iert... asta e cel mai greu; pentru ca daca pana acum nu am avut regrete (am avut grija de mine!), acum am, si trebuie sa invat sa le accept si sa traiesc cu ele, pana se estompeaza in lucrurile corecte.
(what have I done to myself?!...)
tot ce scriu aici este pentru mine...(si pentru cei cu care am vorbit zilele astea si "plutesc...ca mine")
nu judec pe nimeni, ci ma analizez pe mine (prin prisma celorlalti).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu