luni, 7 iunie 2010

Totul se “invata” treptat...

(sau, cel putin, ceea ce conteaza cu adevarat)

Nu inteleg unde ne grabim toti… sau unde ma grabesc si eu uneori…
Eu - caut siguranta si tind sa iau aerul celor din jur pentru asta…
Dar am atata nevoie sa pot acorda incredere…
Pentru ca abia atunci ma bucur cu adevarat, pentru ca atunci sunt copil, pentru ca atunci nu mi-e frica… si datorita acestui fapt, dau ce e mai bun…
Dar unde se grabesc ceilalti?
De ce lumea nu asteapta sau nu lupta pt lucrurile cu adevarat frumoase si bune?
Totul trebuie sa evolueze gradat…
Vorba asta expirata (poate) “Merele bune sunt intotdeuna in varful copacului”…e totusi adevarata pentru ca multi se grabesc sa scuture puternic pomul si sa adune doar ce pica…
Well, din punctul meu de vedere este f important sa incepi sa lucrezi intai la a “cunoaste” un pic pe cineva (i.e. sa astepti sa ii vezi si partile bune si rele – abia atunci poti sti daca chiar iti place sau chiar il vrei pe acel “cineva”... si pe urma, te poti decide daca vrei sa construiesti ceva!)
apoi la incredere… (la a invata a o darui, a o primi si a o proteja)…
These are the main steps…
Abia apoi – gandeste-te la relatie, la relatie ca un mijloc de dezvoltare – a iubirii si a lucrurilor care ne definesc ca oameni.

Traiesc in continuare cu idealurile mele si nu am de gand sa schimb asta.
De fapt, e gresit termenul de “idealuri” – pt ca nu cred ca ce am descris mai sus e ceva iesit din comun! Este doar iesit din peisajul vremii de astazi.
Asa ar trebui sa fie ordinea fireasca a lucrurilor – din punctul meu de vedere.
Da, traiesc si eu, alaturi de voi, in era asta a indiferentei dar imi pazesc bine armele cu care mai pot lupta impotriva bolii nepasarii si a prostiei – iar asta nu e o chestie naiva; e mare lucru sa alegi sa lupti a mai fi copil (= sincer), sa lupti sa mai crezi si sa renunti la orgolii, sa lupti pentru principiile tale; naivi sunt cei care cred ca lucrurile sunt chiar asa cum le vad, cum le percep ei.
Majoritatea nu se mai uita si la “the other side” si poarta ochelari de cal (de firma chiar – neaparat!)

Nu mai sunt timpuri dominate de razboaie – ca si lupte fizice, conflicte armate dar purtam constant razboaie psihologice.
Si de asta nu e deloc usor, dar cu atat mai mult, nu ar trebui sa ne predam inertiei si ignorantei, nu-i asa…?

Un comentariu:

  1. nu te mai lupta atât să deţii controlul. hope, and let it flow...

    RăspundețiȘtergere