marți, 21 iulie 2009

Have you seen yourself, have you seen me?

Incendiem cuvinte si ganduri si idei si sentimente…(Si macar de ar ramane doar cenusa si nu am mai simti nimic…)
….pentru ca uneori ne promitem si promitem si celorlati cu o prea mare usurinta si la fel de usor uitam. Ma intreb de ce ... Si una din “explicatiile” care imi vin in cap (desi nu stiu cat de bine se aplica aici)….poate fi pentru ca mereu ne ghidam dupa “a ne fi bine”.

Si asa cum si din punct de vedere gramatical, “a-mi fi bine”, e total diferit de “a-ti fi bine”, “a va fi bine” asa e de multe ori si in viata, total diferit. E adevarat ca nici nu am putea sa-i facem pe toti fericiti, dar uneori e asa usor…ca forma de plural sa existe - “a ne fi bine”. Dificil, dar am putea din cand in cand sa ne vedem din afara si sa incercam “a-l gandi pe celelalt”?

Uitam… ca trecutul desi trebuie lasat acolo unde e, a fost candva prezentul ce inca rasuna asupra prezentului…asupra a ceea ce suntem azi. Da, uitam ce am promis, ce am simtit si pentru cine…nu mai conteaza, pentru ca oricum… a trecut. Si desi la un momentat dat cineva a contat si a luat parte la o secventa din filmul vietii tale, acum daca nu mai e acolo, ce rost are sa ii mai vorbesti?

Uitam cum e sa fii copil, pentru ca nu-i asa, o viata avem si trebuie sa evoluam?!
Uitam ce e mai important…uitam lucrurile marunte dar care conteaza cu adevarat. Devenim mai culti, mai inteligenti (poate) dar ne pierdem, ne indepartam de esential.
Poate ca legea compensatiei nu se aplica mereu…dar relationez subiectul de fata cu ea.
De cate ori nu ni s-a demonstrat ca “When something is evolving, something else is falling apart…?” :)
Daca nu privim asta dintr-o perspectiva pesimista, ci doar din prisma ai grija ce alegi ca “nu poti sa le ai pe toate”, poate o sa reflectam mai mult la ce anume avem nevoie, “ce vreau eu de fapt?” Ce trebuie lasat sa evolueze, ce trebuie lasat in urma...Have you seen yourself lately?


Suntem toti diferiti, si totusi toti la fel…( apropo de discutia de aseara ;)…yes, I do believe that). Daca fraza asta se contrazice prin constructia sa, asta nu inseamna ca si prin inteles. Asa e si in real life…See beyond words. ( si da, recunosc, am o pasiune, pentru antiteza :) - uneori poate vezi mai bine esenta punand lucrurile in opozitie )
De ce suntem toti la fel?
Asa cum era o replica din unul din filmele mele preferate: “You are not a beautiful and unique snowflake! You are the same decaying organic matter as everything else. We are all part of the same compost heap”…dar nu numai pe principiul asta toti suntem la fel, ci si pentru multe alte motive; toti traim “aceeasi” viata, aceleasi sentimente, toti ne ghidam dupa legi “universal valabile”.
De ce suntem diferiti?
Pentru ca, in primul rand, “EU” = nucleu al subiectivismul: ma vad unic, ma simt deosebit. We all feel or felt that. Si asa cum se si zice ca toti suntem unici in felul nostru .. de fapt asa si e :) si asa si trebuie sa fie. E un lucru pozitiv sa te simti unic si sa faci ceva sa fii, bineinteles atata timp cat nu devii un egoist si arogant nesimtit :). E o chestiune de alegere. Toti suntem…speciali intr-un fel sau altul...dar unii ne complacem cu viata care “ni se da”, nu pe care o vrem.
Si raman si la parerea mea ca, desi geniile nu mai exita nowadays, ele trec totusi pe langa noi pe strada. Daca doar am asculta, si deschide ochii mari….poate ca un geniu esti chiar tu…cel care nu mai da nici o sansa planetei, lumii, societatii, dar ai putea totusi schimba ceva.
Daca nu descoperi o formula matematica, nu inseamana ca nu poti crea ceva ce inca nu a fost creat. Pentru mine, asta inseamna geniu. Iar daca nu poti fi unul, aspiratia de geniu, te duce mult mai departe fata de unde esti acum.
Imagine that: you…leaving something behind. Stii normal ca ai doar o viata, dar…si realizezi asta cu adevarat?
(Si chiar de ar exista reincarnare … maybe this is your last shot! :D:D)

Si ca o paranteza care se aplica la multe din ce scriu:
(nu sunt atotstiutoare..si urasc ca uneori nu se poate evita tonul tipic “sfaturilor”. Scriu pt mine in primul rand. Mi-ar placea sa fiu “popa” care face ce spune…:)…dar inca doar constientizez…si sper ca asta sa fie…..un inceput al inceputului schimbarii).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu