Dans

Niciun cuvant al realitatii,
Doar fiecare emotie, atingere,
simturi absolutizate, aburi..
Si cu fiecare emotie, eu sunt aici.
Iar durerea asta e esentiala, sa fie mai frumos, mai trist si.. efemer
Nu-ti zic adio, pa sau orice altceva… niciun un cuvant…
E doar un ultim dans..
Si dorul, dorul dinainte de inceput.

Pentru ceea ce suntem.. scriem (I)

(sau plangem, sau zambim fara motiv, sau iubim fara intrebari, sau…)

I. Ceea ce eu numesc "Ancorarea in teluric si sentimentul de vinovatie..."

Cand ma gandesc la cum voi arata la batranete.. vad proiectia dorintelor mele de acum – sunt eu in fata unui pian, imbratisandu-mi singuratatea, cu o oarecare bucurie, iar melancolia exista in mine, dar fara tristete…

(atunci voi fi crescut cu adevarat, daca eu, cu parul carunt, voi fi fericita, pentru cum sunt eu si cum am fost mereu...)