duminică, 18 octombrie 2009

Back to the End

( learning from mistakes)

Mi se spune ca imi sta cel mai bine in postura de femeie independenta. Nu asta imi doresc neaparat, dar mi-am dat seama ca e ceva vital (pentru mine); am nevoie si imi face bine – sa fiu independenta.
Asa ca o sa incerc sa invat a-mi pastra independenta constant si poate intr-o zi voi reusi sa o “manevrez” mai usor si mai bine si atunci cand sunt intr-o relatie, si cand tin la cineva...si atunci cand am tot ce imi doresc (din toate pct de vedere).
E usor sa ai tot ce iti doresti. Mai greu e si sa pastrezi ceea ce ai. Si nu pentru ca nu stii sa apreciezi (asta tine de alt subiect) ci pentru ca, de cele mai multe ori, incepi sa devii una cu ceea ce “detii”, te indentifici cu slujba ta, pozitia in societate, cu parerile celorlalti etc. “the things you own end up owning you”; iar atunci iti sare “soarta” in ajutor. Pierzi, ca sa fii salvat…


“It’s only after you’ve lost everything, that you’re free to do anything” (Fight club)
Nu e neaparat nevoie sa pierzi ce ai material, fizic, ci doar sa inveti sa nu depinzi si sa realizezi ca poti oricand ramane fara ceea ce ai. Si ce-ai sa faci cand se va intampla asta, daca tu esti una cu lucrurile din jurul tau? Atunci, te pierzi si tu…te autodistrugi.
Un raspuns la intrebarea “ce esti tu de fapt?” poate fi: esti ceea ce ramane dupa ce tot din jurul tau nu mai e; daca te analizezi din punctul asta de vedere, nu-i asa ca te sperii? (I did). Libertatea o vei avea in masura in care atasamentul fata de lucrurile, persoanele din jurul tau ti-o permite. Adica atat cat tu singur iti permiti sa te atasezi, sau nu... Paradoxal, cu cat te atasezi mai putin, cu atat ai mai mult si cu atat riscul de a pierde se diminueaza.
Iar lipsa atasamentului de care vorbesc, nu inseamna lipsa iubirii sau indiferenta, egoism fata de ceilalti si fata de tine. In nici un caz. E vorba de atasamentul care iti face rau atat tie, cat si celor din jur. Pentru ca raportezi totul la ceea ce ai din pct de vedere material.
Raportezi totul la bani, la slujba, la persoana iubita, etc.

Acum realizez ca aici am gresit repetitiv. Diferenta dintre atasament si “sentimente” e f mica. E o deosebire atat de mica incat de cele mai multe ori nu reusim sa o identificam sau sa o simtim. Nici nu ti-ai putea da seama ca exista aceasta diferenta, daca nu ai face greseli si daca nu ai avea termeni de comparatie.
Am pierdut recent. Nu stiu daca am pierdut pt a mi se “deschide ochii” (again:) , sau mai “larg”), sau pentru ca e doar o pagina diferita a povestii. Dar asa mi-am dat seama ca se poate, se poate ceea ce am descris mai sus si ce pare atat de greu: a fi liber chiar si cand ai foarte multe, liber, cand ai sentimente fata de cineva, liber pt ca nu te atasezi de ideal. De data asta nu m-am “pierdut” odata cu ceea ce am pierdut, de aceea stiu ca inca mai pot “trai la maxim”, but being free still.

And this is for u...
Da, imi recunosc si un "atasament" distructiv; sunt “legata” (printre altele), atasata de o idee.
Asa ca ma intorc la tine. Dar nu am venit decat ca sa plec, sa pot pleca definitiv.
M-am intors la “sfarsit” ca sa infrunt ceea ce a mai ramas dintr-o iluzie de sentimente.
Si acum pot sa plec mai departe pentru ca te-am vazut, esti in fata mea, vad ca pot sa te am…dar nu am nevoie de tine. Era doar ideea de care aveam nevoie si care imi ingradea “independenta”
Am obosit “prea greu” in povestea asta.
Si acum imi recunosc “prostia” - atasamentul fata de ceva idealistic si fata de prezenta ta constanta in viata mea … during these whole years.
M-am intors la sfarsit ca sa vad toate astea. Si nu regret, ci invat.
Iar acum (stiind ca pot sa te am si mereu am putut)… pot sa plec.
(for Andreea, Diana, and who feels the need ... :) )

6 comentarii:

  1. sa shtii k ai dreptate...si k ma regasesc in spusele tale mai ales in ultima parte... ma bucur pentru gandirea ta optimista .. si eu o sa fiu mereu alaturi de tine atunci knd ai nev..."independento" :)) :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Invata intai sa daruiesti si nu da pentru a primi, ci pentru a te descarca, indiferent de efort. Vei fi cel mai bogat om din lume.

    RăspundețiȘtergere
  3. referitor la ce ai zis...
    legea compensatiei da, se aplica, dar nu intotdeauna acolo unde vrem noi, sau unde suntem capabili sa "vedem", de aceea, de cele mai multe ori, nu realizam ca ne-am "imbogatit" sau ca, de fapt, chiar puntem fi "the richest...without being billionaires"

    RăspundețiȘtergere
  4. Intelepciunea nu e pentru toata lumea. E pentru cine are ochi sa vada, urechi sa auda, minte pura sa inteleaga, si deschidere sa accepte. Oricat de alambicata ar fi situatia, se poate. Orice.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu ai cum sa renunti. independenta nu exista la nivel acesta, cel mult, poti sa renunti la anumite lucruri, obiecte, dar cand vorbim de oameni, de relatii, etc, nu ai cum... de fapt, viata insasi inseamna acesta coexistenta, salasluire-intru-cineva. nu cred ca in oameni puternici, cred in oameni slabi care tind spre perfectiune.

    RăspundețiȘtergere
  6. nu e vorba ca renunti fizic la cineva, ca te izolezi, sau indepartezi dpdv sentimental. E vorba de "a tine prea strans" pe cineva, sau a depinde de o idee, un ideal, de ceea ce ti-a fost dat (incorect spus "detii")- in felul acesta facandu-ti rau atat tie cat si celui de langa tine. E vorba de ceea ce modern numim "inteligenta emotionala", iar eu am incercat sa scriu despre asta pentru ca mult timp, am fost pierduta intr-o asa zisa "depresie" intretinuta de lipsa capacitatii de a intelege ca solutia e simpla. cat despre oamenii puternici si cei slabi...in relatie cu perfectiunea - depinde cum pui problema:). presupun ca te refereai la perfectiunea "spirituala", pe care nu o sa atinga un om care e puternic doar "la suprafata", normal, asa cum nici unul slab dpdv psihic nu o sa o faca...chiar si aici tb sa existe un echilibru. Iar independenta despre care vorbeam eu...e doar cea "interioara", baza inteligentei emotionale, puterea de a avea tot, fara a capata sentimentul de "I own this"...

    RăspundețiȘtergere