E ca atunci cand ai asteptari… and all falls apart.
Bineinteles ca cea mai buna solutie e sa nu existe cauza… sa nu ai din start asteptari…si asa, nu mai ajungi sa ai nici probleme, dezamagiri. Credeam ca am aplicat aceasta strategie. Well, what happened this time? Cand mi-am zis ca nu am asteptari, de fapt, de la cine m-am asteptat la ceva si la ce?
Incep sa cred ca nu pot trai fara asteptari. Pentru ca stand acum, aici, reflectand la nu stiu ce sentimente, trairi, etc, sau poate doar plictisindu-ma in casa, imi dau seama ca nemultumirea si frustrarea mea apar de fapt cand ocolesc “nevoia de asteptari”.
E ca atunci cand totul a fost scris dinainte, iar eu, din intamplare, am citit ceva nepermis…
Sau, e ca si cum ai fi inchis intr-o cusca si desi cheia ar sta la picioarele tale, ai ocoli-o mereu cu privirea.
Sad…
oh, well, at least Santa does exists, right?!
